Fundatia si Imperiul by Isaac Asimov

Author:Isaac Asimov [Asimov, Isaac]
Format: epub, mobi
Tags: ro
Published: 2010-02-26T22:00:00+00:00

l5

Psihologul

EXISTAU motive întemeiate pentru ca noţiunea de "ştiinţă pură" să se bucure de cea mai deplină libertate pe Fundaţie. Căci într-o Galaxie în care supremaţia şi chiar supravieţuirea Fundaţiei se bazau pe superioritatea tehnologică, în ciuda forţei fizice folosite în ultimul secol şi jumătate, Omul de Ştiinţă se bucura de o anumită imunitate. Era nevoie de el, iar el ştia bine acest lucru.

Tot astfel, existau motive întemeiate pentru care Ebling Mis ― doar cei ce nu-l cunoşteau îi adăugau titlurile la nume ― se bucura de cea mai deplină formă de libertate pe Fundaţie în domeniul „ştiinţei pure". Într-o lume în care ştiinţa era respectată, el era Omul de Ştiinţă: fără a stîrni zîmbetul şi fără litere de-o şchioapă. Era nevoie de el, şi el ştia asta.

Iată motivul pentru care, în timp ce alţii îşi plecau capul şi făceau temenele, el le refuza şi adăuga, fără să se teamă, că strămoşii lui nu se ploconiseră vreodată în faţa nepricopsiţilor de primari şi că pe vremea strămoşilor lui primarul ales putea fi dat afară din post cu un şut la voinţa alegătorilor, căci singurii oameni care moşteneau ceva prin naştere erau doar idioţii congenitali.

Aşa se face că, atunci cînd Ebling Mis hotărî să-i permită lui Indbur să se bucure de onoarea de a-l primi în Audienţă, nu se mai osteni să transmită cererea lui de-a lungul întregului lanţ obligatoriu de comandă şi să aştepte răspunsul favorabil pe aceeaşi cale. După ce-şi puse pe umeri, la întîmplare, cea mai ponosită dintre cele două haine de culoare închisă pe care le avea, îşi trînti pe creştet o pălărie neasortatâ, pleoştită şi cu o formă greu de recunoscut, îşi aprinse o ţigara de foi, interzisă în acel loc, şi dădu buzna în palatul primarului, împingîndu-i pe cei doi paznici care protestară neconvingător de parcă behăiau.

Excelenţei sale îi parveniră primele semnale ale acestei încălcări de etichetă în timp ce se afla în grădină, cînd auzi hâimălaia din ce în ce mai vehementă şi o voce ca de taur care răspundea cu blesteme.

Indbur puse jos făraşul cu care făcea curăţenie, se ridică încet în picioare şi, cu aceeaşi încetineală, se schimbă la faţă. În fiecare zi după muncă, timp de două ore la începutul amiezei, dacă vremea era bună, Indbur se relaxa în grădină. Acolo, florile creşteau în pătrate şi triunghiuri, trasate cu o rigoare severă în roşu şi galben, cu minuscule tuşe de violet la vîrfuri, şi plante verzi care mărgineau totul cu linii rigide. Acolo, în grădina sa, nimeni nu avea voie să-l tulbure ― nimeni!

Indbur îşi scoase mânuşile murdare de pămînt în timp ce se îndreptă spre poarta grădinii.

― Ce înseamnă asta? întrebă el în cele din urmă.

Răspunsul veni foarte prozaic, pentru că Mis apăru ca din senin, cu vocea lui bubuitoare, gesticulînd sălbatic din braţe către cei care încă se mai agăţau de haina pe care o transformase în zdrenţe.

Indbur le făcu semn să se îndepărteze cu o uitătură solemnă şi dezaprobatoare, iar Mis se aplecă să-şi culeagă pălăria mototolită ; scutură

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.